Publicațiile elevilor
A fost război…
,,A fost război, /Ecoul lui şi acum mai este viu…”
Şi au pornit la pas în întâmpinarea morţii, cete de flăcăi frumoşi şi viteji, ce ardeau ca o flacără aprinsă, dar se stingeau ca nişte chibrite. Setea nemărginită de a apăra ţara şi spiritul patriotismului, i-a însoţit până la ultima gură de aer, trasă de sub cerul cenuşiu, căci nu se mai zărea nici urmă de nor liber în natura sa. Totul, ce părea cândva un paradis, s-a transformat într-un vesnic infern. Duhoare de cadavre, gloanţe ce străpungeau fix aerul, vuiete ale păsărilor de fier – toate acestea la un loc s-au transformat în oceanul disperării, într-un abis al durerii. Infinite jertfe au fost duse pe piedestalul păcii, dar câte au fost întemnițate în numele jugului, nedreptăţii şi rasismului! Ce imagine sfâşietoare apare în faţă când spui cuvântul ,,război”! Parcă stai în mijlocul acelui măcel și privești cum țărâna pe care ai alergat vreodata descult, se îmbibă cu propriul tău sânge și parcă te imploră sa termini acest marș al mortii.
Brațe de vlăstari tinere, ce au încolțit din sufletul răzeșilor, naivi, cu puțină carte, însa în suflet cu vatra părintească, povețile tatălui și brațele puhave ale mamei le recuperau pe celelalte. Ei urmau la aceasta chemare a țărânei, deacum sîngele fierbinte si spiritul strămoșilor curgeau prin venele lor mlădioase, făcea sufletul să se zbată cu o putere nebună, căci aceste meleaguri de-a pururi vor fi sălbatice. Glasurile celor căzuti le auzim în cântecul păsărilor, în freamătul codrilor, în murmurul de izvor. Ei au obținut libertatea mult dorită. Însă cei rămași trăiesc cu sufletul pe jumătate : o parte a fost lăsată pe câmpul de luptă, pe care nu se mai știa de omenie, fiind călcată și nimicită de catre niște monștri, ființe nebune și dezumanizate si alta – dorul namărginit fată de cei dragi.
De atâtea ori se spunea că viața omului e fara de preț, însa pe timpul marelui dezastru, ea era la prețul unui glonte. Câte destine au fost sfâșiate în mărunte cioburi și inmormântate în groapa comună unde fiecare este anonim. Războiul a lăsat o pata neagră de sânge fierbinte în istorie și în memorie.
Focul veșnic și durerea vor arde mereu în sufletul țării. Suferința va fi încrustată în veacuri, ca un vis rău, care va urmări firea omenească.
Eleva clasei a 10-„U” al Liceului Teoretic „ Vlad Ioviță” c. Cocieri, Iavița Mihaela.
,,Războiul…’’
Războiul…Ce este acesta? Cum este el ?
Mulţi ne întrebăm, dar puţini ştim să definim cuvîntul.
Războiul…Războiul este o serie de nenorociri, este o boală, este ca tifosul prin care poporul este nevoit sa treacă. Este o violenţă pe care oamenii şi-o organizează singuri !
Cum este el ?… Pot spune ferm: e o acţiune cu multă cruzime, fără milă şi fară inima, infricoşător si intunecat.
,,A fost război…
Ecoul lui si azi mai este viu…’’
A fost, şi a trecut, dar în spatele lui a lăsat suflete și inimi îndurerate, a lăsat părinţi cu sufletul distrus şi rănit. A lăsat familii sărace şi a întunecat cerul, sărmanii copii— au rămas cu nădejdea că, totuși, după aşa o nenorocire, vor putea sa rostească din nou cele mai importante cuvinte : ,,MAMA’’, ,,TATA’’ şi să le marturisească iubirea…
Războiul… nu este cea mai bună cale pentru a clarifica toate problemele. Ceea ce a trăit poporul în timpul războiului a fost ceva groaznic şi categoric, neprielnic pentru omenire.
Să moară războaiele în vecii vecilor !
Să lumineze cerul mereu asupra noastră !
Sava Corina,cl IX
Eseu nestructurat cu tema „ A fost război”
Război…Un singur cuânt, dar atâtea lacrimi, dureri şi amaruri. Războiul a adus multe pagube sufleteşti oamenilor cât şi materiale. Războiul este oceanul morţii. În lupte au murit copii, mame şi bărbaţi.
Astăzi, mai trăim, ne bucurăm de momente frumoase, savurăm gustul vieţii, datorită eroilor căzuţi în lupte.
Al Doilea Război Mondial a durat din 1939-1945. În toţi anii s-au auzit numai bubuituri, gemete, vaiete. Au fost omorâţi milioane de oameni nevinovaţi. Războiul nu duce la nimic bun, doar la violenţă, omoruri, sete şi foame. Ura dintre oameni, violenţa şi celelalte grozăvii au fost învinse de către eroi. Aceşti oameni au trecut prin foame şi sete şi enorm de multe dificultăţi, doar să avem un viitor mai bun, mai prosper. Slavă eroilor căzuţi in lupte, slavă celor care nu s-au dat bătuţi !
Niciodată să nu uităm de eroiii, care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, de cei care şi-au dat viaţa pentru noi-pentru copiii şi nepoţii lor… De aceea trebuie să-I cinstim pe aceşti eroi în orice clipă a vieţii noastre, fiindcă ei nu au permis ca ţara noastră să fie capturată.
Respectaţi eroismul oamenilor care şi-au lăsat familia, pentru o lume intreagă au luptat cu preţul vieţii pentru viitorul nostru, de aceea putem rosti cu mândrie si dârzenie: ,, Slavă Eroilor Căzuţi în Război! Slavă! “
Realizat de eleva cl. IX–a Dzubeţchi Olga
Catastrofa de la Cernobâl!
Accidentul nuclear de la Cernobâl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrica Cernobâl, pe data de 26 aprilie 1986 la ora 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjuratoare. Miezul reactorului sovietic de tip RBMK este distrus și un nor puternic radioactiv se ridică spre cer. O parte acoperă zonele din jurul centralei, dar rafelele de vânt aduc elemente radioactive spre alte regiuni din Ucraina si din fosta URSS, dar și spre Europa Occidentala. Populația de la Cernobâl după acest accident, a fost evacuată, aproximativ 49.400 de locuitori și obligațisă locuiască într-o noua regiune, contsruită special pentru ei. Mulți s-au îmbolnăvit de cancer și alte boli grave și au decedeat. În anul 1991, autoritațile Ucrainei au decis să închidă reactorul numarul 2. Celelalte dispozitive și-au încheiat activitatea in 1996, respectiv în 2000.
La 18 mai, în Liceul Teoretic ,,Vlad Ioviță” a fost organizată o masă rotundă unde l-am avut ca oaspete pe domnul Carîmov Veacaslav carea fost și el la Cernobâl și a curațat acea zonă afectată. La această lecție educativă am vizionat un reportaj unde a fost povestit cum au supraviețuit oamenii acolo și cum au fost evacuați. Domnul Carâmov ne-a povestit cu greu despre colegii lui, prin ce greutăți au trecut, ce au văzut și cum au decedat mulți din ei. Ne-a adus la cunoștință că pentru a opri emisiile radioactive, zona activă a reactorului a fost acoperită cu un ,,sarcofag ’’ de beton, care oprește radiațiile. Orașul Cernobâl ca și Prypiati (orașul părăsit din apropiere), au fost evacuate și, probabil, nu vor mai fi locuite vreodată, întrucât nivelul de radiație va ajunge la cote normale in jurul anului 2525. Au murit 31 de muncitori la scurtă vreme după acest accident. Aproximativ 800.000 de oameni au fost implicați în operațiunile de curățare de la Cernobâl. Până în anul 1989, sănătatea lor fiind sever afectată, se pare ca 300.00 dintre ei au fost expuși unor doze de radiații de peste 0,05 Sv.
Dezastrul de la Cernobâl l-au văzut și suferit și încă cîțiva consăteni participanți de-ai noștri: Botnari Gheorghe, Malanciuc Ion, Ursul Iacob, Mițcul Victor, Carîmov Veaceslav.
Noi, elevii liceului i-am mulțumit foarte mult acestui erou, am rămas surprinși și emoționați până în adâncul sufletului de cele relatate de dumnealui. Puțin din cele auzite la oră am cunoscut până acum. Sperăm ca pe viitor să nu se mai dezlănțuie astfel de accidente în întreaga lume și la noi. Dorim ca să trăim în liniște și sa muncim cu voie bună atât intelectual cât și fizic.
Dumnezeu, să ne ferească de primejdii!
Godorozea Adriana, eleva clasei a IX-a din Liceul Teoretic „Vlad Ioviță” Cocieri, r-nul Dubăsari